Un brand național se descoperă în istoria și cultura fiecărui popor. România a dat naștere a două brand-uri puternice și antagonice de-a lungul existenței sale: istoria a consemnat o Românie războinică (chiar și sub denumirea de Dacia și mai apoi de Țările Române) care avea un cuvânt decisiv pe orice câmp de luptă din Balcani versus o Românie supusă, cu capul plecat sub greutatea regimului comunist dar care se brand-uise la acea vreme drept “grânarul Europei”.
Astăzi avem o imagine creată prin lipsă de imagine. România este țara corupției (cu toate că nu e mai puțin coruptă ca alte state mai bine văzute, precum Italia sau Germania), țara țiganilor violatori și tâlhari care au invadat Occidentul (cu toate că, spre exemplu, în Italia, unde lucrurile au ajuns să fie extrem de tensionate la momentul actual, mai bine de 80% din infracțiunile raportate sunt săvârșite de alte naționalități emigrante sau chiar de italieni), țara copiilor orfani, a sărăciei și a foametei.
Autoritățile române însărcinate cu formularea unei strategii de branding coerente trebuie să se debaraseze de falsa misiune de a cosmetiza situația României. Secretul nu constă în cosmetizare ci în evidențierea trăsăturilor care o diferențiază pe aceasta de alte state. Nu trebuie să fim complet onești, dar trebuie să fim inteligenți. Ignorarea completă a anti-brandulul deja creat pentru țara noastră nu face altceva decât să demonstreze slăbiciune în gestionarea problemelor sociale și politice de stat. E nevoie de curaj și responsabilitate pentru a ne asuma o imagine denaturată și a o corecta.
România nu trebuie să promită litoral frumos și prețuri mici sau locuri pitorești, când noi înșine preferăm litoralul bulgăresc și mai știm și că majoritatea obiectivelor turistice sunt conectate între ele de drumuri mizere, trafic needucat și popasuri cu mâncare îndoielnică, ce trec inspecția sanitara cu un vițel și 50 de litri de vin. Cheia funcționării unui brand este să ofere ceea ce promite, să întâmpine așteptările pe care tocmai el le-a cultivat în consumator.
Da, România este o țară în care există corupție, gunoaie, sărăcie, țigani care cerșesc, mâncare expirată în galantare. Dar este și țara în care pot fi întâlnite țigănci cu salbe de aur și fuste înflorate coborând din BMW X5, căruțe pitorești trase de cai, sate cu case împrejmuite cu garduri înalte de lemn și multe fete frumoase (nu e un clișeu...uitați-vă la englezoaice, săracele...).
Un prof’ din State venit pentru un schimb de experiență: “Se spune că America e the land of freedom dar voi nu vă puteți imagina cât de liberi sunteți. În America, daca vrei să escaladezi un munte, semnezi vreo 4 declarații de răspundere și dacă întârzii mai mult de jumate de oră pe traseu, trimit elicoptere după tine. Aici, am mers să urc pe un munte și nimeni nu m-a întrebat nimic.“ E drept, la noi nici nu îți garantează nimeni că te mai întorci întreg. Nu acest aspect e important. Toate lucrurile au o parte negativă și se pare că românii, cu optimismul și umorul lor înnăscut, devin tot mai pricepuți la a evidenția doar asemenea aspecte. Important este că tipul era fascinat de libertatea cu care se putea decide la orice oră să urce pe munte și nimeni nu îi cerea socoteală.
Cred că dacă am avea curajul să ne îmbrățișăm statutul de țară aflată în debandadă totală și am găsi o formă de a-l vinde, am avea un succes nesperat. Nu să ne transformăm într-o țară unde europenii să se dezbrace de convenții sociale, să arunce gunoaie pe jos (deși nu ar face-o oricât de liberi s-ar simți) și să alerge goi pe stradă, dar o țară unde să vină din curiozitatea excentrică de a vedea cum trăiesc românii în debandadă. Unde unii lucrează zi-lumină pentru salariul minim pe economie iar alții își iau mașina Ferrari în brațe printre gropile din asfalt. Unde copiii cresc în întreținerea rudelor, pentru că părinții au emigrat și totuși ajung olimpici sau virtuozi ai pianului/vioarei. Unde porcul se taie tot în grădină, pe un pat de paie, deși Europa nu permite, unde ciobanii și-au pus gresie și faianță în stână, că așa cere bătrâna Europă.
Sloganul potrivit pentru brandul nostru de stat ar putea fi România – Provoacă-ți norocul! (Take a gamble!) sau Întărește caractere! (Builds character!) pentru că întreaga experiență turistică românească e un joc de noroc și trece chiar și cele mai puternice caractere prin probe de foc (același lucru este valabil și pentru domeniul investițiilor): vizitatorii pot rămâne fără carduri și pașapoarte la 10 minute de la aterizarea pe Otopeni, pot nimeri într-un taxi care o să îi plimbe o oră prin București înainte de a-i duce la Gara de Nord, pot fi mâncați de urs în Făgăraș sau internați cu toxinfecție alimentară într-un spital de la mare. Pot sta pe o terasă în cetatea Sighișoarei în timp ce pe lângă masă le trec mașini care le ridică praful istoric în cap iar picioarele le sunt încălzite de câini comunitari. Dar pot descoperi oameni ospitalieri, care o să le umple masa de bunătăți tradiționale și alcooluri fabricate în gospodărie, pot admira operele lui Brâncuși și castelul lui Dracula și să se încarce cu misterul locului, fără imaginea comercială fals vehiculată în Occident.
Potențialul real al României este într-adevăr diversitatea geografică pe care diferitele campanii de promovare a brand-ului de țară s-au bazat, însă stadiul de dezvoltare turistică a resorturilor de toate genurile este slab spre inexistent. Munți, coline, păduri și ape există peste tot în lume, și 80% dintre ele arată mult mai bine decât ale României care sunt împodobite cu pungi de plastic sau cabane plasate strategic în vârful muntelui, construite din plastic și termopane, văruite în roz bombon.
E greu să vorbești despre țara ta fără să devii personal și patetic. Ar fi cazul, la nivel central, să renunțăm la atitudinea de superioritate care are la bază avantajul geografic al țării noastre deoarece acesta lucrează împotriva noastră ca națiune în acest moment. Nu e o mândrie să ai toate formele de relief, e o rușine să le fi lăsat în paragină, așa că ar fi bine să nu ne mai lăudăm cu ele până nu le aducem la standardele potrivite.
Cel mult, România se poate baza pe turismul rural, care a rămas cât se poate de autentic, exceptând antenele DIGI Tv amplasate și în cele mai izolate zone din Maramureș. Cred că străinii au suficiente destinații exotice de relaxare și odihnă din care să aleagă. Ar trebui să ne promovăm prin frumusețea lucrurilor simple de care civilizațiile vestice s-au alienat. Nu suntem nici Coasta de Azur, nici Alpii, nici Mediterana. Suntem o Românie eclectică, pitorească și exhuberantă când te aștepți mai puțin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu